Mircea Geoană: “Actualul guvern sufocă o economie care deja gâfâie”

“This time it’s different” – de data asta e altceva. Sunt cuvinte care îi fac pe veteranii finanţelor să dea ochii peste cap. Asta fiindcă ele tind să reflecte fie aroganţa, fie inconştienţa celor convinşi că nu îi paşte pericolul de care sunt avertizaţi.

Şi România s-a făcut vinovată de această atitudine. Nu a luat măsuri preventive când economia “duduia”. Acum ne-am trezit fără resursele necesare pentru a ataca actuala criză în modul cel mai decisiv şi eficace posibil.

Deşi moştenirea lăsată de fosta guvernare este o realitate, ea nu este însă şi o scuză pentru inacţiune acum. Cum spunea şi un prieten din Washington când a preluat postul de şef al administraţiei lui Barack Obama, o criză reprezintă o oportunitate de a face lucruri mari, îndrăzneţe, iar această oportunitate nu trebuie irosită.

Pentru România, oportunitatea este de a lua măsuri care să abordeze criza pe termen scurt, dar să fie complementare cu cele pe termen mediu. Nu ne permitem să le amanetăm viitorul copiilor noştri în ideea că ne salvăm propriul prezent.

Este evident că situaţia României este departe de cea ideală. Trebuie însă să fim conştienţi de faptul că lucrurile se pot înrăutăţi considerabil şi că un scenariu cu adevărat pesimist poate deveni realitate dacă nu luăm acţiuni decisive până nu este prea târziu. Ştim riscul inacţiunii de la ţările baltice, forţate să taie în carne vie fiindcă au acţionat prea târziu.

În acest context, este salutară decizia Băncii Naţionale de a reduce nivelul dobânzii de referinţă şi a rezervelor minime obligatorii. Aceste măsuri sunt necesare, dar nu şi suficiente. Inversarea unor măsuri luate în vreme de creştere economică nu e de ajuns pentru a evita recesiunea, în acelaşi fel în care opusul deciziilor manageriale care au dus o firmă la faliment nu reprezintă, singure, calea de ieşire înapoi la liman.

Ca şi cum contextul actual nu ar fi suficient de dificil, actualul executiv a recurs la o creştere a fiscalităţii şi alte măsuri care sunt diametral opuse celor de care avem nevoie. În loc să se lupte cu ciclul economic prin politici stimulative, România adoptă în continuare măsuri pro-ciclice. După ce fostul guvern a stimulat o economie deja supra-încălzită, actualul guvern sufocă o economie care deja gâfâie.

Problema politicii economice româneşti este mai profundă decât erorile unui guvern sau al altuia, din toate câte s-au perindat în ultimele două decenii. Cauza fundamentală a situaţiei în care ne aflăm ţine de incapacitatea României de a adopta politici publice – fie ele economice sau de altă natură – care să nu se afle la cheremul ciclurilor electorale. Dezvoltarea autentică, durabilă şi creatoare de prosperitate pentru cât mai mulţi români nu poate veni decât de pe urma unor astfel de politici.

Aşa trebuie să arate măsurile anti-criză de care România are nevoie. Ele nu trebuie să vizeze doar reacţii pe termen scurt la contextul internaţional, ci şi nevoile de dezvoltare pe termen lung ale României, de o manieră pro-activă. Simplu spus, nu este suficient să vrem doar să ieşim din criză cât mai puţin peticiţi. Trebuie să decidem şi cu ce fel de economie şi societate intrăm în perioada de după criză.

Pentru aceasta, România are nevoie de politici economice cu adevărat expansioniste, îndrăzneţe. Are nevoie de curajul de purta discuţii cu instituţiile financiare internaţionale, chiar dacă aceste discuţii vor fi incomode. Mai presus de toate, România are nevoie de o sete de succes şi de voinţa politică de care nu a mai avut parte. Românii nu merită nimic mai prejos de atât.